Creierul detesta schimbarea

Creierul detesta schimbarea

Te dezveti inseamna sa consimti sa cresti, sa evoluezi, sa avansezi in pace. Reperele tale se muta din exterior in interior si apreciezi drumul tau.

Invatam si ne dezvatam, facem asta toata viata. Experienta noastra de viata influenteaza cine suntem si cine credem ca suntem. Diferenta este foarte importanta deoarece lucram, in general, asupra lui cine credem ca suntem …

Sa ne actualizam, sa ne punem la zi cu noi insine, precum un program de calculator, devine imperios necesar. Actualizarea inseamna sa spunem adio la ce nu ne serveste si sa lasam programul sa rescrie noutatile.

Daca in viata noastra identificam (intr-o maniera repatata) un aspect care nu se invarte rotund, sau cum ne dorim, si care, in profida efortului nostru, continua sa se manifeste, un lucru e clar : repetam aceleasi strategii « tragice » si asteptam rezultate diferite. Ignoram faptul ca luam decizii care se bazeaza pe convingerile noastre, pe toate codurile pe care le purtam in noi. Coduri, convingeri bine instalate, din frageda copilarie sau chiar mostenite fara voia noastra.

Unii dintre noi stim si simtim unde se cere schimbarea. In acelasi timp, lipsa de claritate in ce priveste strategia buna ne lipseste. Confuzia se instaleaza, patrunde in toate “fisurile” …

Sa te dezveti insemna sa inveti sa studiezi realitatea. Felul in care privim realitatea, in care ne privim viata se bazeaza pe « trebuie », « ar trebui », « ar fi trebuit ». Aceste obligatii impuse sunt si vor ramane iluzorii, ne aduc suferinta mai mare decat circumstantele, sau situatia obiectiva in care ne gasim. Aceste modele rigide sunt construite inconstient, prin asimilare.

In realitate, cu totii posedam o serie de credinte irationale care ni se par normale si de fapt ele nu sunt normale!

Albert Ellis, creatorul TREC (Terapie Relationala Emotiv Comportamentala) a identificat 11 credinte irationale la care putem fi atasati, fara sa stim. Pentru Albert Ellis, nu evenimentul in sine ne genereaza starea emotionala ci maniera in care il interpretam.

  • Sa fii iubit si acceptat de fiecare persoana semnificativa din viata ta este o nevoie extrema pentru orice adult.
  • Pentru a te considera o persoana pretioasa, importanta, trebuie sa fii foarte competent, sigur si capabil sa reusesti in toate domeniile vietii.
  • O anumita categorie de persoane e demna de dispret, acei oameni ar trebui sa se simta vinovati si sa fie pedepsiti.
  • Cand lucrurile nu se intampla cum am prevazut, e teribil si catastrofic.
  • Nefericirea isi gaseste originea in cauze externe si oamenii nu cred in capacitatea de a avea un raport just cu ceea ce ii perturba.
  • Daca ceva poate fi periculos, trebuie sa te simti ingrijorat si sa te gandesti continuu in termeni de «daca se intampla».
  • E mai usor sa eviti decat sa te confrunti cu responsabilitatea si dificultatile vietii.
  • Trebuie sa depinzi de altii si sa poti conta pe cineva puternic.
  • Ceea ce a trait cineva, e determinant in comportamentul sau actual. Daca ceva s-a produs si a afectat o persoana, acesta continua sa fie afectata toata viata sa.
  • Ar trebui sa fim foarte preocupati de problemele si perturbarile celorlalti.
  • Invariabil, credem ca exista o solutie precisa, corecta, perfecta pentru problemele oamenilor. Daca solutia perfecta nu exista, catastrofa se produce.

Observatie – asta sa avem in cap!  Sa observam mai intai ca traim cu idei preconcepute despre noi si despre ceilalti. 

Sa ne dorim sa intelegem observatia, acesta tehnica prin care gestionam informatiile, e primul pas cand incepem sa ne dezvatam constient. Nu e simplu sau usor, e doar adevarat ca putem ajunge la filtrele pe care le utilizam automat si sa le demontam piesa cu piesa.

Cu aceeasi usurinta putem invata ceva benefic sau ceva care nu ne serveste. Facem asta prin repetitie. Se numeste plasticitate cerebrala, cu alte cuvinte «mulajul» sistemului nervos care ia forma substratului neurologic modificandu-l.

Exista de asemenea «paradoxul plastic», explicat de psihiatrul si psihanalistul Norman Doidge. Se refera la inertia care impiedica realizarea altor schimbari, odata procesul antamat. Creierul nostru detesta sa ne schimbam obisnuintele.

Cand ne confruntam cu idei noi putem sa realizam ca am gresit in trecut, si daca nu suntem vigilenti, imaginea de sine, valoarea personala, increderea in sine pot fi compromise. Asa apare fenomenul de disonanta. Creierul inhiba o serie de circuite in zonele active ale neocortexului cerebral astfel incat informatia noua sa fie indepartata.

Ca si cum creierul ne spune «mai bine continuam cu ignoranta, cu propria conceptie despre lume si viata decat sa ne asumam provocarea de a ne redefini, de a ne reinventa, de a evolua».

Flexibil si rigid, iata cele doua fete ale aceleiasi monede: plasticitatea creierului uman.

Capacitatea de a ne imagina viitorul depinde de bogatia trecutului nostru. Si cum tinem minte mai degraba sensul unei experiente decat detaliile, ceea ce pastram in memorie e aproape intotdeuna deformat pentru momentul prezent. In mod inconstient, ca sa castigam in rapiditate, creierul ignora informatiile detaliate ale prezentului pentru a da curs si a intari inca o data drumul cunoscut, batatorit, « autostrazile neuronale » despre care am vorbit in alt articol.

Sa te dezveti inseamna sa fii constient de ce ai invatat si sa vrei sa dispui de asta intr-o maniera inteligenta: fara sa te identifici cu convingerile tale, incepi sa le interoghezi. Acest proces cere rabdare, deschidere, sinceritate.

Este o adevarata investitie pe termen lung, care o sa-si deverse fructele direct in cosul, curtea, viata noastra.

Nu lasati sa vi se usuce fiinta, sa vi se devitalizeze sufletul, doar pentru ca nu stiti cum sa va dezvatati si cum sa invatati! 

Inchei cu un citat din Christiane Singer:

“In acesta lume care se usuca, daca vrem sa nu murim de sete, va trebui sa devenim Sursa.”

Daca te intrebi “Ma dezvat e pentru mine?” citeste mai mult aici

1 Comments

  1. Virgil-Stefan COMAN

    Imi place aceasta abordare de care nu sunt strain, ba ,mai mult, imi doresc sa o aduc in viata mea ca o prezenta continua.

Adăugare comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *