În ultimii 13 ani mi-am dezvoltat mult capacitatea de reziliență. Am luat decizii extraordinar de importante despre cum vreau să trăiesc, unde și în ce mediu.
Am învățat să-mi traduc judecățile, criticile, convingerile, punctele de vedere în nevoi și să-mi descopăr aspirațiile profunde. Am învățat și petrecut mulți ani să-mi ofer empatie.
Și cu toate acestea, când o surdă anxietate mă apasă, sau un vid se face resimțit, în inima unui moment dificil, ceea ce mă ajută să mă restabilesc, să mă simt din nou bine, solidă interior, să mă ridic în picioare, să mă simt demnă de ce e mai bun, este … un ritual.
În ochii mei, un ritual este o brumă de speranță, o luminiță în obscuritate; o energie care mă ridică, mă poartă. Poate fi o rugăciune, cititul unui text sacru, o meditație în totală liniște sau tămâia care arde liniștit. Un ritual este o ofrandă. O ofrandă care ne permite să ieșim din sentimentul de deznădăjduire, când suntem abătuți, triști și fară vlaga.
Ofranda nu trebuie să fie perfectă pentru că în fiecare lucru se ascunde o fisură, pe acolo pătrunde lumina! Ce vreau să spun cu asta e că un ritual nu are nevoie să fie sofisticat, nu-i nevoie de planificare, control și excesivă coregrafie. Poate fi ceva foarte spontan. Există o luminiță, ca o flacără mică, în orice dificultate. Acestă flacără mică poate fi susținută și amplificată printr-un gest care ușurează, care aduce lumină în inima dificultății care mi se prezintă.
Din latină, ritual înseamnă «ordine prescrisă», repetabil, repetitiv. Rit și ritual sunt folosite des ca și sinonime, în raport cu legile universale nescrise, legile cosmosului: ceremonii în etape cheie din viață, succesiunea anotimpurilor, religioase, altele.
Un ritual este liniuța de unire cu ceva mai mare decât mine, cu ceva sacru. De aceea ritualurile au traversat toate timpurile. Există în fiecare ritual o îmbogățire a celui care printr-un gest simplu, banal, aduce o ofrandă, țese o legătură intre sine și invizibil și care stă pe o intenție nobilă.
Un ritual poate fi ceva anonim, silențios, un mulțumesc înainte de prima îmbucătură. Ritualul este o formă de ancorare, ceva pe care ne bazăm într-o lume care se mișcă și se schimbă continuu.
Un ritual este un moment de frumusețe, de adevăr, de poezie, care se înfiltrează în cotidian. Este bogăția unui gest anodin care poarta toată strălucirea luminii când neatinsul te atinge. Este întoarcerea la esențial, în orice moment obișnuit dintr-o zi banală. Este descoperirea frumuseții în banal ca și în extraordinar, este vârful de lance al atenției.
Un ritual poate fi un ceai pe care îl bei încet, savurând gustul, mirosul, temperatura, aroma, în timp ce mentalul se odihnește. Un ritual este un moment în care faci economie de gesturi și de vorbe și ești în conexiune cu momentul prezent, iți observi postura și gândurile, eliberat de orice așteptare, de orice pretenție, inclusiv spirituală.
În plin ritual abandonezi personalitatea de suprafață.
Un ritual e un moment reper într-o zi obișnuită. Un moment în care deliberat alegi să fii în conexiune cu ceea ce este și ceea ce nu se vede, cu ceea ce știi și ceea ce nu știi. Se naște acolo un sentiment de legătură, un raport sănătos cu realitatea care influențează încrederea în noi.
Cel mai simplu ritual poate transforma un moment dens într-un moment senin.
Un ritual nu este o obișnuită, un gest repetat mecanic ci o stare de a fi care învăluie un caracter sacru. Sacru nu în sens religios ci în sensul unui angajament corp-spirit, în condițiile în care viețile noastre sunt pe pilot automat și se desfășoară sub dictatura listelor lucrurilor ‘de făcut’.
Cu un ritual simplu ieșim din timp, ne întâlnim cu noi și asta e posibil sub multipe forme: când udăm plantele, când aranjăm masa, când aprindem o lumânare, când contemplăm un peisaj, un arbore, un fluture, când tricotam, când spunem o rugăciune din inima, când recităm o mantra, ascultăm muzică, cântăm la pian.
Momentul potrivit este cel care ți se potrivește tie. Unii preferă dimineața, alții seara, alții după amiaza. Contează să ai un loc liniștit, cât de mic, pe care îl consideri sacru și te poți retrage pentru câteva minute. Fă din ritualul tău o practică zilnică, nu căuta să te eschivezi, nu este o pierdere de timp, din contră, vei realiza că aceste momente te ajută în celelalte momente, cele dificile.
Să fie plimbare contemplativă, rugăciune, meditație în liniște, toate drumurile duc la Roma! Un ritual este un angajament personal într-o experiență universală. Este un moment de modestie, cere lentoare și liniște. Cu timpul, ne transformă existența, ne învață arta de trăi din plin, senin, în prezent.
Să-ți acorzi un timp să te recentrezi, în fiecare zi, este esențial dacă vrei să nu trăiești hipnotizat de telefon, alte ecrane, cu gândul peste tot și nicăieri, îngrijorat pentru ziua de mâine și întorcând trecutul pe toate fețele.
Ai putea să găsești acel moment, cât de mic, în care să fii exact acolo unde ești, și asta din cel mai mare respect spontan care iți vine din inimă, în fața caracterului sacru al vieții.
Atunci, și numai atunci, recunoștința ia de mână înțelegerea profundă și știi că există o sursă invizibilă care transcede tot ce mintea poate concepe, care e infinit binevoitoare și la care putem să ne încărcăm, să ne conectăm.