IFS (Internal Family Systems) – modelul terapeutic care iți dă acces la experiența de siguranță/securitate, încredere, compasiune, iubire

Cuvintele din titlu aparțin lui Stephen W. Porges, fondatorul teoriei polivagale.

Recomandare: pentru o bună și profundă înțelegere, iți recomand să citești celelalte articole care tratează acest subiect. Ordinea este următoarea:

IFS (Internal Family Systems) – model terapeutic blând, inovator, dovedit științific

IFS (Internal Family Systems) – una din terapiile cele mai novatoare, intuitive, complete și transformatoare ale epocii noastre

Iată ce spune Richard Schwartz, fondarul modelului terapeutic:

«În terapia IFS (Internal Family Systems) nu este vorba de a dobândi noi comportamente, ci de a elibera tot ceea ce ne ține prizonieri, tot ceea ce ne împiedică să ne accesăm libertatea și unicitatea. După aceasta eliberare, abilitățile înnăscute sau dobândite anterior devin din nou disponibile.

Acest lucru se realizează prin deblocarea creierului emoțional. Aceasta este probabil una dintre cele mai notabile diferențe față de alte abordări.

Văd în fiecare zi cât de ușurați sunt oamenii când își dau seama că suferința sau dificultatea lor nu le privește întreaga ființă, ci doar o parte din ei înșiși care a rămas blocată într-un rol și că tot ce trebuie să facă este să elibereze această parte din rolul nepotrivit, pentru a se simți eliberați și pentru a avea acces la resursele interioare. La sfârșitul acestui proces, care poate dura de la câteva ședințe la doi ani, există întotdeauna încredere în sine. Acesta este fructul vindecării: sinele își recapătă puterea de a fi.»

Când începem o terapie IFS (Internal Family Systems) ne petrecem o parte bună din timp cu întâlnirea protectorilor. Pentru că nu putem avansa (să întâlnim părțile vulnerabile) fară acordul lor.
Rolul lor este să ne protejeze de durere. Ei încearcă să ne organizeze viața și psihicul astfel încât să fim intotdeuna într-o zonă de confort, să nu ne simțim răniți, rușinați sau temători. Dacă sunt nevoiți (în funcție de mediul în care trăim, de relațiile în care suntem) ajung să ne blocheze complet, pentru a nu simți durerea asociată unui eveniment din trecut (de obicei din copilărie).

Unii protectori ne organizează tot mediul exterior astfel încât nimic să nu poată declanșa suferință.
Ei sunt foarte accesibili conștientului.
Poartă o frică reziduală a unor evenimente care au implicat abandon, trădare, umilire, judecată sau abuz. Ei nu știu că astăzi suntem adulți, că avem resurse și forță interioară.

Ca să-și indeplinescă rolul fac apel la o mare varietate de strategii.

Unii «se îndreaptă» spre frigider, sau ciocolată, sau mai aprind o țigară când una e deja aprinsă, toarnă vin în paharul care nu mai e necesar, ne țin în lasitudine, ne țin ocupați cu orice în afară de ce trebuie, ne fac să amânam, să ne îndoim, să controlăm, sau ne critică. Sunt doar câteva exemple.
Detestabilul «Critic interior» este o parte cu care se confruntă multă lume. El vrea să lucrăm dur, să nu ne simțim incompetenți; să fim valorizați, să fim amabili ca să fim acceptați, iubiți și să nu fim abandonați. Să fim eficienți. Să nu trăim degeaba, să nu sfârșim cu regretul că ne-am irosit viața. Că nu lăsăm nimic după noi.

Avem protectori care cred că principalul lucru e să ne ocupăm de ceilalți, să obținem un pic de iubire, să umplem astfel vidul interior.

Alții se ocupă doar cu scanarea mediului și îndepărtarea potențialelor pericole.

Avem protectori care sunt rebeli, alții sunt tăcuți, evitând astfel să fim judecați. Protectori plini de furie, protectori cărora le e frică de intimitate, alții care ne țin adormiți pentru a nu fi vulnerabili. Lista e foarte, foarte lunga.

Negocierea cu protectorii poate dura un timp; răsplata e pe măsură! De îndată ce au înțeles cine suntem, după ce le recunoaștem munca, efortul, intenția pozitivă, după ce le demontam fricile, toți protectorii, chiar cei mai înverșunați, ne dau acces la părțile vulnerabile, exilate. De la acest acces, la vindecare, ne așteaptă ultimii pasi dintr-un lung drum …

Ralph Waldo Emerson a spus «Ce este o buruiană? O plantă ale cărei virtuți nu au fost încă descoperite.»
Când părțile noastre se aseamănă cu buruieni de înlăturat, avem un singur lucru de făcut: să găsim timp și interes să cunoaștem ceea ce e bun și frumos în “buruienile” noastre.

Într-un articol viitor o să scriu despre protectorii pe care îi iubim. Pentru că în familia noastră interioară există o mulțime de părți care sunt echilibrate, sau pentru care avem o preferință.

Până atunci, dacă ți-ai schimbat numai puțin felul în care privești în interior, trimite compasiune protectorilor tăi. Într-un fel, ei și-au sacrificat bucuria de viață ca să protejeze restul sistemului.

Adăugare comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *