Cuvintele din titlu aparțin dr. Gabor Maté care spune că IFS este «una din terapiile cele mai novatoare, intuitive, complete și transformatoare ale epocii noastre».
În această perioadă acompaniez o persoană care de 4 ani urmează o terapie clasică. După a doua întălnire mi-a spus că ședințele noastre IFS au dus-o la un nivel de vindecare pe care nu l-a atins în cei 4 ani …
Deci vin astăzi cu elan nou, să vă împărtășesc din bucuriile mele. Poate inspiră pe cineva!
Conceptul de bază al modelului – familia interioară – și noțiunea spirituală de Self (Sine) continuă să transforme domeniul psihologiei și psihoterapiei. Eu îl practic de 3 ani. Îl simt ca pe o călătorie fascinantă și spirituală. Mi-a busculat ceea ce credeam despre mine, despre natura noastră profundă, fundamental bună, și despre amploarea transformării posibile.
Cum am ajuns eu de la o abordare terapeutică la o practică spirituală, încerc să pun în cuvinte acum.
Până la IFS am știut și am fost în clar cu faptul că dificultățile adultului de azi vin de departe; am știut că am fost răniți și am dezvoltat măști (comportamente) care să țină durerea departe. Am fost în clar cu ce înseamnă personalitatea și că sunt ceva mai mult decât arată ea. Am înțeles că părinții au făcut ce au putut, s.a.m.d.
Terapia IFS mi-a permis să experimentez
- cum «am căzut din paradis» și
- cum să fac drumul de întoarcere acasă. Cum transformăm inconștientul in conștient.
- cum am pierdut contactul cu natura noastră esențială (Self, Sine) și cum, simultan, se dezvoltă structura numită ego (părți vulnerabile –exilați, părți protectoare – pompieri și manageri).
Pierderea contactului cu esența noastră a fost inevitabilă, universală, regretabilă și rămâne un mister în mare parte. Astăzi avem de ales : ne întâlnim cu pierderea sau rămânem adormiți?
Natura noastră esențială (cine suntem cu adevărat, Sine, Self) înseamnă ființa care suntem când ne simțim liberi de influența trecutului. Dificil de experimentat astfel de momente când suntem solicitați în permanență de părțile noastre. În plus, ne lipsește o practică regulată de făcut și de stat în liniște.
Deconectarea de esența noastră (Self) sprijinită de identificarea cu corpul fizic ne antrenează în această dualitate infiltrată în toate ariile vieții, în modul în care ne percepem, îi percepem pe ceilalți și viața. Inadecvările din mediul în care am crescut, lipsa de răspuns la nevoile copilului mic și lipsa de sensibilitate (a mamei în principal) pun angrenajul «angoasa de supraviețuire» în mișcare …
Când mediul nu este securizant, copilul e forțat să reacționeze. Dezvoltarea naturală și spontană e întreruptă. Reactivitatea devine predominantă («ego puternic»). Cu cât a existat mai puțină susținere în mediul copilului, cu atât reactivitatea este mai mare, personalitatea copilului se fondează pe neîncredere. Lipsa de sensibilitate a părinților față de natura noastră profundă, faptul că nu ne-au perceput și nu ne-au reflectat calitățile divine ale esenței noastre reprezintă încă un factor care conduce la pierderea contactului cu natura noastră esențială.
Esență noastră este constantă, are anumite calități care se manifestă în funcție de starea interioară și situația exterioară. Exemple de calități ale esenței noastre :
calm, soliditate, deschidere, destindere, curiozitate, conexiune, bucurie, entuziasm, spontaneitate, autenticitate, încredere, compasiune, empatie, clarvedere, curaj, creativitate, răbdare, perseverență, …
În terapie, când suntem în spațiul Self-ului, dialogul cu părțile e lin, fluent. Ședință după ședință simțim că adunăm tot mai multă consistență a Self-ului. Într-o zi simțim că am dobândit o “masă critică” de Esență: ajungem să manifestăm în viața de zi cu zi calitățile ei. Viața ni se schimbă din interior.
Acest spațiu există în fiecare dintre noi. Nu este alterat, nu are nevoie să se dezvolte, are propria înțelepciune, inteligență și cunoaștere, știe cum să aibă grijă de relațiile interioare și de cele exterioare. Câteva tradiții spirituale ne spun că avem un rost, un sens în viața asta și ne invită să îl descoperim. Esența e încodată în noi, ea conține tot potențialul nemanifestat.
Din perspectiva IFS, când părțile se despovărează de greutățile pe care le poartă și de convingerile care s-au născut odată cu ele, se reconecteaza la această rațiune originală a creatorului și adoptă un nou rol în familia interioară.
Calitatea Esenței care a fost pierdută la un anumit stadiu de dezvoltare al personalității este recâștigată.
Părțile își conservă independența doar că acum comunică și colaborează unele cu altele sub bagheta Self-ului care dirijează orchestra interioară.
Asta înseamnă că toate resursele sunt în noi.
Asta înseamnă libertate: pot să aleg să mă trezesc!
- Părțile care mă compun învață treptat să aibă încredere în mine, în cine sunt, în cine am devenit de când ele s-au izolat în sistemul meu interior.
- Când ele au încredere, eu sunt in centrul ființei mele.
- Când sunt in centrul ființei mele, manifest calitățile Self-ului.
- Când manifest în viața mea de zi cu zi calitățile Self-ului, spiritualitatea mea e vie.
Spuneam la început că e o călătorie fascinantă și spirituală. Cert. Inutil să vă spun că nu e nici lineară, nici liniștită. Este adevărată, încurajatoare și dătătoare de putere interioară tocmai pentru că principala conexiune se reface, se stabilizează …
Poate că acum când citești aceste rânduri o parte din tine este sceptică. Iți doresc ca această parte sceptică să iți lase suficient spațiu interior să poți să experimentezi și să verifici pe pielea ta.
Pe curând, cu bucurie!