Suntem atat de diferiti si atat de asemanatori! Cu totii ne dorim sa fim acceptati, iubiti, sa iubim, sa contribuim. Ceea ce ne face diferiti sunt strategiile pe care le aplicam fiecare in atingerea aspiratiilor noastre. De cele mai multe ori, aceste strategii sunt tragice, merg in sens invers fata de ceea ce ne dorim. 

Din proprie experienta, am inteles ca cea mai mare provocare este sa ne descoperim puterea de a ramane focalizati. Alain de Botton sustine ca ar fi chiar provocarea timpurilor pe care le traim. Suntem incapabili sa ne fixam atentia si sa ramanem stabili, focalizati asupra unui lucru. 

Cei mai multi ne regasim in “atentia partiala continua“. Acesta e motivata de frica de a nu pierde ceva. Telefonam, in timp ce conducem masina. Vorbim cand suntem la masa, vorbim cu cineva si raspundem la un mesaj in acelasi timp, ne oprim cu cineva si continuam sa ne gandim la ale noastre. Aceasta atitudine se naste dintr-un sentiment artificial de a fi mereu in criza. Astfel, se instaleaza si creste impresia ca suntem stresati, depasiti, supusi la o multitudine de stimuli, nesatisfacuti. Ne altereaza capacitatea de a gandi creativ, de a lua decizii. 

Lipsa de atentie la sine se traduce printr-un sentiment difuz  de sfaramare, ruptura, decalaj, o totala lipsa de coeziune interna. Suntem compartimentati, suntem o persoana acasa, alta la serviciu, alta cand esti singur cu tine, alta cu copiii, alta la biserica, alta in cuplu. Sunt sigur pe mine la birou, sunt fragil acasa, sunt puternic in fata copiilor, sunt sters in fata partenerului, sunt praf cand pun capul pe perna. Partea din mine care iubeste compasiunea, rabdarea nu seamana deloc cu cea care tipa la copii, care transeaza si nu iarta pe nimeni. Atatea aspecte contradictorii care devin greu de integrat…

Din acest punct de vedere, cand aleg sa ma dezvat pun piciorul pe frana. Ma deschid la o cale de mijloc, la moderatie, la masura; reglez butonul de volum. Sunt atent. Cand sunt atent, aceste multiple aspecte interioare se armonizeaza, se echilibreaza natural. Nu mai conteaza ce vreau sa lucrez cu mine, conteaza ca atunci cand invat sa fiu atent, stiu deja ca pot sa o fac!

Echilibrul nu e o destinatie care va fi cucerita pe vecie. Pentru ca exteriorul se schimba in permanenta, sa-mi mentin echilibrul devine un act constient, moment dupa moment. 

Pasarea care sta pe creanga nu se teme ca se va frange creanga, pentru ca se bizuie pe propriile aripi. 

Cand punctele noastre de referinta se muta din exterior in interior, sa ma iubesc si sa iubesc, sa-mi ofer empatie si sa ofer empatie, sa am compasiune pentru mine si sa manifest compasiune pentru ceilalti, toate acestea reprezinta in esenta acelasi gest … Fara aceste competente este imposibil sa contribuim la calitatea vietii noastre si a relatiilor noastre.

Cu siguranta ca cel mai bun moment sa fi plantat un copac era acum 10, 20, 30…de ani. Daca nu s-a intamplat asa, poti sa il plantezi acum. 

Aici gasesti detalii despre abordarea mea si ce instrumente folosim

Aici gasesti unele raspunsuri la intrebarile pe care poate ti le pui. Ma dezvat e pentru mine?

Aici gasesti raspunsul la intrebarea care este  Angajamentul meu


Parcurs Ma Dezvat, 4 formule disponibile:

Testez

Ma dezvat incet

Sunt hotarat

Acces in culise – o persoana, un an

 

Sedinte la cerere: 

Intalnire punctuala

Igiena de viata – tehnici de bun simt din Medicina Traditionala Chineza

Busola interioara