ma dezvat

Ma dezvat si apoi invat diferit

Intr-o lume care se schimba in permanenta, care ne face sa ne confruntam cu noi contexte, capacitatea de adaptare ne este greu incercata. Putem avea sentimentul ca tot ce am invatat, tot ce stim nu ne serveste azi, sau mai mult, ne incomodeaza. E momentul sa invatam sa ne dezvatam!

Nu avem buton de reset in creier! Sa ne dezvatam nu inseamna sa facem tabula rasa de tot ce am invatat. Inseamna sa acceptam sa invatam diferit.

Sa adoptam 3 noi atitudini:.

  1. Sa ne spunem ca «sa stii» nu inseamna sa-ti umpli capul. Inseamna sa reperezi informatia, sa ii dai sens, sa te intelegi si sa decriptezi lumea inconjuratoare.

  2. Capacitatea de a renunta la «de ce?» pentru a ne intreba mai degraba «cum?». Adica sa cultivam gandirea creativa, introspectia, facand un pas in spate, observandu-ne ce facem, cum facem, ce spunem, ce credem din ce auzim, ce ne spunem noua insine. Sa stii e foarte bine, sa intelegi si sa discerni e si mai bine!

  3. Sa nu ne mai multumim sa facem ca inainte, adica sa reproducem la infinit trecutul. Schimbarea e permanenta si cere adaptare continua. Chiar si ce a functionat candva trebuie sa fie revizitat, pentru a avansa, pentru a inova.

    Plus, …, «Ma predau». Sa te dezveti inseamna sa abandonezi zonele de certitudine, de putere, de confort. Sa abandonezi ce stiai, sau ce iti repetai, inseamna sa renunti la cel/cea care credeam ca suntem. Asta nu ne place, ne face frica, trezeste toate rezistentele.

Sa ne dezvatam pentru a reinvata inseamna sa ne dam consimtamantul sa revenim in realitate, azi, aici, acum, cine sunt, exact asa cum sunt. Schimbarea ideala si radicala e foarte, foarte rara. Pentru ca rezistenta la renuntare imbraca multiple forme, activeaza zone din creier responsabile cu frica de moarte si zone din creier unde se fac asocieri; prin urmare, schimbarea e perceputa ca un «pericol», si mai si doare in plus!

Revenirea in realitate este un «DA» COMPLET la ceea ce este si la ceea ce nu este.

Eu am inceput constient acest proces exact acum 11 ani. Nu am stiut unde ma duce exact, dar am avut intuitiv incredere in proces. Urmandu-l cu perseverenta, am constatat ca drumul clar pe care nu-l vedeam la inceput, il construiesc eu, cu fiecare pas pe care il fac. Cum se vede azi drumul acesta? Simt ca e drumul meu, viata mea in concordanta cu aspiratiile mele, este despre «mai bine», nu despre «mai mult».

Lumea in care traim are nevoie de persoane capabile sa se reinventeze. Sa fim prezenti in propria viata, sa ne eliberam de prejudecati, certitudini si automatisme. Pentru a fi bine, fiecare in pantofii lui. Pentru a ne cultiva unicitatea, pentru a infrumuseta lumea cu propria nuanta, pentru a-i onora pe cei dinaintea noastra si pentru a lasa o planeta sanatoasa celor ce vor urma dupa noi.

Articol inspirat din Barth, I., 2016, Apprendre à désapprendre, 13 mai, RMS Magazine.

Leave Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *