Recunostinta

Recunostinta din inima e una din cheile armoniei.

Recunostinta manifestata pentru tot ce ne inconjoara, pentru tot ce ne serveste si pentru noi insine. Recunostinta pentru lumina din noi, asa incat sa se aprinda mai tare focul interior, focul iubirii pentru viata si pentru semeni.

Recunostinta sufletului, recunostinta divinului din noi. Sa reusim sa tinem doar asta in atentie si deja viata noastra ar fi mult mai blanda! Lumina divina arde in noi dintotdeauna, pentru totdeuna. Cand hranim acesta lumina, umplem spatiul interior de 1000 de lumanari. Cand ne investim in acesta practica, ne atinge un sentiment de bucurie, de securitate si calm.

In cartea “Une année pour mieux vivre” autoarea, Nicole Bordeleau povesteste experienta ei: “inainte sa incep practica zilnica a recunostintei eram in frici si lipsuri. Imi lipsea timpul, imi lipsea energia, imi lipseau banii. Incercam sa umplu aceste goluri comparandu-mi viata cu a altora. Ma uitam la viata lor, la profesiile lor, la proiectele lor, la activitatile lor…, spunandu-mi ca daca as avea cutare lucru, daca as cunoaste cutare persoana, viata mea ar fi bogata si mai buna. Intr-o zi, viata mi-a facut un cadou; s-a prezentat sub forma unui articol in care se spunea ca cei ce sunt bogati, cu adevarat bogati, nu sunt cei ce poseda bunuri materiale ci aceia care stiu sa sa aprecieze ceea ce poseda deja.

Recunostinta pentru ceea ce ati realizat pana aici si sa apreciati, sa va bucurati de ceea ce posedati deja.

Recunostinta inseamna sa fiti constienti de cadoul pe care vi-l face viata in fiecare zi.

Recunostinta inseamna sa fii aici, acum, in acest moment prezent, singurul care exista.

Intr-o zi am citit despre cercetarile unui psiholog-cercetator, californian. Acest om de stiinta a divizat 100 de persoane in 3 grupuri. Primul grup tinea un jurnal al experientelor cotidiene. Al doilea grup nota doar experientele dezagreabile. Al treilea grup nota doar evenimentele pentru care puteau fi recunoscatori.

Persoanele alese pentru studiu faceau parte din toate categoriile sociale, de la bogati la saraci, de la instruiti la mai putin instruiti, unii bolnavi cronici, altii in buna sanatate. Grupurile au fost formate in mod aleatoriu. Dupa 10 saptamani, grupul ce a tinut jurnalul recunostienti a inregistrat o crestere cu 25% a fericirii din viata lor. Au masurat bucuria ca stare de a fi si optimismul in ceea ce priveste viitorul. Cei din grupul jurnalului de recunostinta se simteau mai apropiati de semenii lor, aveau dorinta de a se ingriji. Unii au reluat sportul, activitate pe care nu o mai practicasera de multa vreme. Altii si-au revizuit timpul petrecut cu familia, au inceput sa se preocupe de emotiile lor, de gandurile lor, au iesit din pilot automat.  Spuneau ca dorm mult mai bine si ca se simt in forma dimineata la trezire. Stresul lor a diminuat, erau mult mai determinati si mai putin depresivi. Spuneau ca parca se stimeaza mai mult. 

Cercetatorul se intreba cum functioneaza recunostinta? De ce acest sentiment ajuta deja oamenii sa se simta mai bine si in plus, ii determina sa faca bine in jurul lor, sa fie serviabili, sa simta ca viata lor e mult mai agreabila? Cercetatorul a realizat ca practica recunostintei ne deturneaza atentia de la ce nu merge in viata noastra, de la ce ne lipseste, pentru a ne dirija atentia spre ce avem. Ca si cum nu mai udam buruienile si acordam toata atentia florilor din gradina noastra. Pe ceea ce ne concentram, alimentam, creste. 

Practica recunostientei permite nu doar deturnarea atentiei de la evenimentele nefericite din viata noastra, ea permite deturnarea atentiei centrata pe mine, eu si iar eu… Devenim constienti ca traim intre si impreuna cu ceilalti, ca depindem unii de altii. Acesta atitudine ne usureaza de presiunea data de faptul ca vrem sa fim cel mai bun, primul, cel mai bine primit, cel mai bine servit… Acesta atitudine ne scapa de perfectionism. Ne invata sa fim mandri de ceea ce am infaptuit pana aici, de ceea ce am reusit. 

Inainte sa incep practica recunostintei avem tendinta de a ma concentra pe ce nu am facut intr-o zi, de facut lista lucrurilor nerezolvate, in loc sa vad tot ce facusem. Ca si cum nu vedeam decat canile de cafea din chiuveta in loc sa vad toata vesela frumos aranjata in dulap. Cu acesta practica am invatat sa spun: pentru astazi, chiar daca nu am terminat tot, e suficient! Ma concentrez pe ce am reusit, pe ce-am infaptuit, spunandu-mi ca maine e o alta zi. Practica recunostintei ne invata sa numaram binefacerile din viata noastra in locul greutatilor intalnite.”

Adevarul este ca atunci cand incepi acesta practica nu te mai opresti. Pentru ca motivele de recunostinta… sunt infinite. Poate incepi sa multumesti dimineata ca ai deschis ochii si esti viu; pentru copiii tai, familia ta; pentru patul in care te-ai odihnit; poti sa multumesti celor ce l-au construit, l-au transportat pana la tine; pentru apa cu care te speli, pentru cei ce-au fabricat sapunul, cana de ceai, pentru cine a plantat fructele, legumele pe care le mananci, pentru vremea care e, pentru intuitia pe care o ai, pentru masina cu care circuli, pentru strada pe care mergi, pentru cei ce vin sa ridice gunoiul de la bloc, pentru hainele tale, pentru cartile tale, pentru copacii din parc.

De cate ori beneficiezi de un e-mail poti sa ii multumesti lui Ray Tomlinson care a inventat e-mail-ul in 1972… Acum cand spalatul pe maini poate face diferenta intre a cadea bolnav sau nu, poti multumi doctorului Ignace Semmelweis care in 1847 a impus pentru prima data spalatul pe maini intr-un spital reducand rata de mortalitate de la 30% la 2%.

Ma opresc aici. Continua tu, din inima ta, pentru ochii tai, pentru ca vezi, pentru creierul si inima ta, mainile tale, muzica pe care o asculti, ciocolata care iti place, articulatiile care te sustin, urechile ce aud vantul prin frunze.

Ce sa mai spun eu? Citisem undeva de un studiu care releva ca recunostinta creste speranta de viata cu 7 ani!

  • Daca azi iti cumperi un caiet si te apuci sa scrii zilnic jurnalul tau de recunostinta, da-mi un semn dupa 10 saptamani de practica. 
  • Daca ii atragi si pe copiii tai, sau pe nepotii tai, asta da contributie la o lume mai buna!
  • Multumesc ca ma citesti. Sa fii senin, ca cerul azi la mine.

.  

Dr Murali Doraiswamy, expert in sanatate mentala a declarat ca “daca  recunostinta era un medicament, ar fi fost cel mai vandut din lume, iar indicatia lui ar fi prezervarea tuturor organelor vitale din organism“.

 

 

 

 

Leave Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *