1. Simte corpul. Pentru a intra în realitate.
Instalează-te confortabil, găsește un loc unde te-ai simți mai bine: pe canapea, într-un fotoliu, nu contează.
Așteaptă un minut, să simți că eșți bine instalat/instalată, că poți conta pe suportul pe care te-ai așezat sau întins. Să simți că ești bine la umeri, în brațe, picioare. Că ești prezent/prezentă, atent/atentă la ce se întâmplă, la viața care circulă prin tine.

Lași la o parte reproșuri, vinovății, …, vrei doar să intri în realitate. Pentru a o trăi exact așa cum este și a găsi un remediu, bineînțeles. Vei simți corpul, îl vei întâlni, îl vei asculta.
Intelectual, știi tot. Nu e vorba să mai primești informații suplimentare, știi deja tot. E vorba despre a resimți un corp care suferă.

Respiră. “Aseaza-te” și mai mult în corp. Ca și cum ai fi un pumn de nisip agitat într-un pahar cu apă și aștepți să te depui pe fundul paharului.
Aștepți să te simți “adunat”, compact; să simți corpul întreg. Acest corp care suferă. Este corpul tău.

Ai înțeles!  Acesta percepție a unui corp care suferă, stimulează un instinct. Întrăm în realitate pentru a găsi o adaptare naturală: instictul de viață.

Lasă-te acum să-ți vizitezi corpul … Simte-l.
Fii atentă/atent acolo unde percepi ceva: poate un miros, sau gust, sau respirația, poate o senzație.
Tu știi ce simți, mergi acolo unde simți ceva.
Poate oboseală. Poate circulația deficitară, sau greutate în stomac.
Hai, întâlnește corpul, pe care l-ai neglijat mai mult, sau mai puțin, tu știi.
Te las să-l vizitezi, să-l simți.

Vezi, e ca o distantă pe care ai luat-o față de el, că o îndepărtare de tine însăți/însuti.
Ai plecat atât de departe încât nu mai puteai rezolva dificultățile lui.
Și dacă citești aceste rânduri, ei bine, înseamnă că eșți pe care să revii la tine, acasă!
Și cea mai bună manieră de a reveni acasă este … să simți. Acest corp e rănit … , lasă baltă vinovăția, vrei să vezi doar cum e acest corp: rănit, îmbâcsit, intoxicat, obosit, dereglat. Uitat, abandonat.
Ai fost absent/absentă din el. Că și cum ai fi abandonat un copil, pentru că nu ai putut să-l îngrijeșți.

Ia-ți timpul necesar, fară emoție, parcurge-l.
Simte gura, limba, faringele, esofagul, stomacul, intestinele.
Ficatul, splina, pancreasul.
Simte cavitatea nazală, laringele, traheea, brhonhiile.
Plămânii.
Rinichii.

E o situație ciudată! Ca și cum ți-ai lăsat corpul în grija unei doici (orice bonetă poartă : alimentație, țigări, alcool, jocuri, partener/parteneră) în care ai avut încredere, sperând că se va ocupa bine, că îl vă reconforta.
Acum vezi clar că te-ai înșelat. Oricărei “doici” ți-ai dat corpul, te-ai înșelat. Nu a avut bine grijă de el, din contră, l-a fragilizat mai mult.

Ce faci acum? Presupun că vrei să-l iei înapoi, să-l oblojeșți, să-l întăreșți, să-i redai posibilitatea de a se vindeca, echilibra. Este posibil, după ce l-ai ascultat; ai ascultat suferința lui, rănile lui, așteptările lui. Cu sinceritate, cu bunavoință.
Instinctul tău de consevare s-a trezit! Sensibilitatea ta este reactivată și te împinge să te îndepărtezi de ceea ce ți-a făcut atât de mult rău.
Savurează regăsirea! Vezi ce forțe mobilizează reîntregirea familiei tale interioare cu corpul tău. El e cel care îi oferă adăpost, o poartă prin viața acesta și face posibil să-i trăiești miracolul.