Elementul esențial pentru încărcarea «bateriei de rinichi» (bateria noastra de viata) este respirația. Doar că respirația, ceva atât de evident de când ne-am născut, ne scapă din câmpul atenției și nici nu ne trece prin cap să ne întrebam dacă respirăm corect.
Te întreb acum : de azi dimineață, de câte ori ai respirat conștient/conștientă?
Jean Pelissier, alături de care învăț practicile de prezervare a vieții conform Medicinii Tradiționale Chineze, spunea, citându-l pe învățătorul său:”dacă de-a lungul unei zile, în total, nu respirați conștient de 200-300 de ori, orice altă practică, tehnică, va fi aproape inoperantă“.
Puncte de reper
Respirația apare odată cu viața. Când cordonul ombilical este tăiat, apare prima respirație. Prima respirație, un act Yin, centripet, din punct de vedere al energiei. În momentul în care părăsim aceasta lume vom emite ultima expirație, un act Yang. Între cele două momente nu încetăm să respirăm. Când începem să acordam atenție respirației, remarcăm repede că există două tipuri de respirație : inconștientă și conștientă. Cu siguranță că daca există, sunt acolo ca să ne servim de ele.
Respirația inconștientă înseamnă că nu știi că respiri. Ea se face automat și în cea mai mare parte a timpului în care desfășurăm alte activități, la calculator, sau suntem în fața televizorului, telefonului. În orice situație în care mentalul este complet acaparat și organismul intră chiar în apnee; nici nu știm că uităm să respirăm.
Respirația conștientă e singurul element fiziologic intern pe care îl putem face conștient în orice moment. Inspir, știu că inspir, expir, știu că expir. Instantaneu am transformat respirația inconștientă în respirație conștientă.
Fundația vieții stă pe 3 piloni/3 direcții pentru prezervarea ei
1. Emoțiile și gândurile noastre pot fi (și sunt în marea majoritate a situațiilor) cauza patologiilor interne. Încet, încet, pentru că nu știm ce să facem cu emoțiile noastre și nu știm ce să facem cu un mental agitat, o să putem să ne fabricăm un cancer, o depresie sau orice patologie autodistructivă. E drept că asta poate lua câțiva ani până problema devine letală.
2. Alimentația și hidratarea. Dacă încetam să bem și să mâncam, mai trăim între 5-10 zile.
3. Respirația. Dacă încetăm să respiram, mai trăim 3-4 minute.
Prima sursa de energie care ne leagă de mediul înconjurător și face să funcționeze incredibila complexitate a organismului uman este respirația. În 24 de ore respirăm de 14.000 – 17.000 de ori. De când ne-am născut. Într-un ciclu de respirație (inspirație, expirație) schimbăm aproximativ 500 cc de aer.
Când suntem stresați, obosiți, când gândim excesiv, când suntem în exces de tristețe sau blocați la nivelul ficatului (implict mușchiul diafragmă blocat), nu schimbăm decât 200-300 cc de aer, într-un ciclu de respirație. Când se întâmplă repetat (devine cronic) nu mai putem vorbi de sănătate ci de supraviețuire în cotidian. Am pierdut orice posibilitate de adaptare la mediul înconjurător, bateria e gol-goluță, nu mai are carburant; prima contrarietate, primul șoc emoțional care se prezintă, chiar schimbarea vremii sau un stres violent, neașteptat, ne vor dezechilibra cumplit. Corpul a pierdut capacitatea de a ne trimite semnale de alarmă și orice boală poate apărea brutal. În acest stadiu de sub-oxigenare, fară energie (vitalitate), corpul emite totuși ultimele reflexe de supraviețuire, pentru a primi puțin aer vital: oftatul și căscatul. De câte ori oftăm și de câte ori căscam, aducem o mare cantitate de energie în corp.
Respirația abdominal-diafragmatică (ventrală)
Diafragma este precum o cupolă care separă cavitatea toracică de abdomen. Când inspirăm și nu mișcam toraxul, aerul e obligat «să coboare» în abdomen, plămânii se umplu de aer, abdomenul e cel care se umflă. În realitate, diafragma e cea care vă fi împinsă în jos. Când acesta coboară (de 4 cm în medie, de 16-18 ori pe minut) toate organele și viscerele din abdomen sunt fericite, este un adevărat masaj intern, un regal pentru ele. Când expirăm, abdomenul intră, organele urcă la locul lor, împing diafragma în sus, acesta comprimă plămânii care se golesc.
Unul din avantajele mari ale acestei respirații este faptul că lucrăm baza plămânilor, acolo unde stagnează toate deșeurile, toxinele provenite din poluarea la care suntem expuși. Acesta respirație permite acestor deșeuri să fie mobilizate spre evacuarea lor din organism. Deci formula e foarte simplă : inspir, abdomenul se ridica, se umfla ; expir, abdomenul revine spre interior. Acesta este respirația naturală! Uitați–vă la un nou născut, el respiră doar abdominal!
Să reținem până aici că diafragma este mușchiul principal al respirației. Ingrijindu-ne de acesta, implicit de diafragmă, e ca și cum ne construim o inimă de rezervă … Deblocând diafragma, acesta își vă regăsi amplitudinea, forța, mobilitatea (poate ajunge la 15-20 cm amplitudine!). Toate « nodurile « de tensiune se vor desface treptat, tulburările aparatului digestiv, de orice ordin, se vor estompa în timp, pot chiar să dispară. Ficatul, acest burete de sânge, va fi eliberat de stagnările de sânge și energie, care reprezintă una din cauzele majore de îmbolnăvire în Medicina Tradițională Chineză.
Stagnarea de sânge și energie generează căldură, durere, inflamație, balonare ; toate sunt rezultatul transformarii deșeurilor din corp în otravă. Acesta otravă sta la baza bolilor, tulburărilor, stărilor de rău. Când respirăm abdominal, schimbam intre 3000 -7000 cc de aer. De 10 ori mai mult decât atunci când respiram inconștient! De obicei nu avem nevoie de atât de multă energie. Tot surplusul va fi stocat în … bateria de rinichi! Ce să vă mai spun in afară de bună practică ? În primele zile s-ar putea să simțit diverse contracturi sub coaste ; nu vă alarmați, e normal, lucrați poate prima dată conștient cu acest mușchi.
3 exerciții ale Profesorului Leung
Aceste 3 exerciții vor acționa asupra unui evantai vast de patologii pe care ni le creăm pentru că nu cunoaștem cum funcționează corpul, emoțiile, gândurile noastre. Doua dintre ele le vom face întinși pe pat sau sol, al trei-lea îl vom practica de-a lungul zilei. Pentru cele practicate întinși, pentru o mai puternică vizualizare, vom inspira pe nas, expira pe gură, pentru a canaliza respirația. Pentru cel din cursul zilei, inspir/expir se vor face pe nas, pentru a evita uscarea foselor nazale.
1. Respirația «în plina formă de dimineața». Mai bună decât un duș și o cafea! Știu, pare greu de crezut. Se practică în pat, înainte să pui piciorul jos. Inspiri la maximul posibilităților tale, foarte repede, expiri foarte repede, cât de repede poți, golești plămânii total. Faci 2 serii de 10 astfel de respirații ample și foarte rapide. Ramai încă 2 minute în pat după ce ai terminat.
Acest masaj intern în forță obligă sângele să plece spre extremități. După 15 zile de practică, cei/cele care au mâinile, picioarele reci, vor simți că situația se schimbă. În plus, sângele ajunge repede la creier, starea de trezire, de claritate, de agilitate se va face simțită. Și deloc de neglijat, tranzitul intestinal se îmbunătățește, organismul se curăță de toxine și deșeuri. Și asta de dimineața!
2. Respirația insomniacilor – «suflă lumânarea». Faci exercițiul seara la culcare. Sau dacă te trezești în partea a doua a nopții, trezirile în legătură cu energia perturbată a ficatului. Bine instalat/instalată în pat, lași aerul să intre pe nări, natural, fară să forțezi inspirația. În continuare iți imaginezi o lumânare în fața ta și în timp ce expiri, flacăra nu trebuie să se miște aproape deloc. Expirația este deci foarte, foarte lentă, progresivă. Nu aștepta să ajungi chiar la capătul ei, pentru a nu intra în apnee.
Introducem acum un element nou, o vizualizare. Iți imaginezi că aerul pe care îl inspiri e alb imaculat, iți hrănește corpul. Aerul expirat e gri închis, deschis, cum simți, în orice caz, el transportă toxine și deșeuri. Cert este că cele de la baza plămânilor pleacă sigur! Știi desigur că poți dirija fenomene fizice din interiorul organismului, cu puterea gândului.
Acesta tehnică de respirație permite canalizarea gândurilor, atenția fiind purtată pe respirație, lumânare, aerul alb, aerul gri. Practicând, ajungi să simți că ești respirație, atât.
Dacă insomia e bine instalată, fă exercițiul numărând câte 10 cicluri complete de respirație (un ciclu complet este o inspirație și o expirație). Apoi pornești din nou de la 0. În general, la al trei-lea ciclu pierdem șirul … Spun în general, cu rezervă; nu vreau să–ți sugerez să intri în vreo statistică și să te stresezi mai mult. Continuă să practici, nu abandona, e singura condiție să vezi cum merge în cazul tău.
Alte resurse pentru un somn odihnitor gasesti aici.
3. Respirația pentru digerarea emoțiilor
Recapitulăm : am zis că facem 2 x 10 respirații dimineața, 2 x 10 respirații seara, total 40 de respirații conștiente. Unde le plasăm pe restul de 260, să ajungem la 300, cum spunea Pr. Leung? În toate momentele moarte de peste zi (la semafor, în autobuz, în metrou, la coada la caserie, când ai de așteptat undeva) plus în toate momentele alese deliberat pentru a respira, a îndrepta spatele, a face două-trei întinderi. Respiri conștient de 10 ori, apoi iți continui activitatea. Folosește alarma la fiecare oră, daca poți, să te oprești 1 minut măcar.
Acesta este fundamentul lui «aici-acum», al momentului prezent. Revii în corp, energia coboară din cap, starea de prezență se accentuează. Când ești prezent/prezentă în corp, ești prezent/prezentă în viața ta. Și când se întâmplă asta, din spectator devii actor. Și daca nu iți place piesa în care joci, pentru că bateria de rinichi ți-e încărcată bloc, ai resurse interne să faci față dificultăților tale, unele sub preș de cine știe câtă vreme. Cum să faci să–ți intre în gene respirația conștienta ? Procesul e același, l-am descris aici.
Respiri greu, trăiești greu. Respiri mic, trăiești mic. Să adoptăm o respirație profundă!