Nici mie nu îmi vine să cred că m-am așezat la scris după aproape 9 luni de tăcere.
De vreo două săptămâni mă tot întreb ce temă să iți propun să exploram, să iți fie de folos. Într-o zi mi-am amintit de o carte în care autoarea spunea «lasă-ți întrebarea să respire … Până când mentalul tău se liniștește, inima se ușurează, vederea ți se clarifică, luciditatea te locuiește. În liniște se găsește răspunsul tău».
Exact așa se întâmplă! Într-un moment de liniște, sau de contemplare, la o plimbare, după o meditație, ne vin răspunsurile, ideile, entuziasmul și voința. Pe lângă ideea subiectului de astăzi au venit și altele pe care le vom aborda în viitor (asta nu te împiedică să îmi dai și ideile tale, dacă dorești).
Și cum primăvara vine peste noi, cum natura își schimbă haina, cum peisajele se schimbă, iți propun astăzi câteva chei cu care să traversezi mai ușor, mai senin, o perioadă de schimbare, sau schimbări, din viața ta. O perioadă de tranziție. E valabil pentru absolut toată lumea: indiferent dacă schimbarea e mică sau mare, multiple emoții ne vor vizita, să-și lase mesajul.
Unii dintre noi abordăm schimbarea cu rezistență, ca și cum ne-am simți forțați, sau în dezacord, sau ceea ce se cere transformat nu se asează armonios în viața noastră. Alții se confruntă cu stres, îngrijorare, îndoială, confuzie.
Multa incertitudine, pentru că dincolo de schimbare e necunoscutul. Ca să nu mai vorbim de un doliu de făcut, de o tristețe care se prezintă, perfect legitimă. Pentru că schimbarea înseamnă sfârșitul a ceva, începutul a altceva. De aici sentimentul de pierdere și nesiguranță.
Plecarea unui copil la studii, intrarea la pensie, mutarea locuinței, schimbarea serviciului, schimbarea conștientă a stilului de viață, depărtarea de familie, de prieteni, un deces, relații toxice, fobii, amânarea continuă, un diagnostic, un faliment, o concediere, pierderea serviciului, părăsit țara, o decizie de luat, s.a.m.d.
Lista e lungă și învăluită subtil de anxietate, pe lângă confuzie și ce am spus mai sus.
Schimbarea și sentimentul de insecuritate fac un cuplu solid! Acest cuplu e doar o față a monedei. Cealaltă față a monedei ne arată schimbările favorabile, cele care sunt însoțite de bucurie extremă, excitare, precipitare.
Ambele fațete ale monedei ne vorbesc despre perioade de creștere.
Cum putem să trăim mai ușor timpul de tranziție, să ne îngrijim de noi în noile experiențe?
Tot ce iți propun mi-am aplicat mie în ultimele 9 luni. Stresul meu a început în mai-iunie anul trecut, fară să fie copleșitor. Schimbarea efectivă s-a petrecut în septembrie. Au urmat 4 luni extrem de dificile. Am spus chiar că au fost mai grele decât alte momente far din viața mea (de exemplu divorț, plecat din Romania, depus părinții în centru de bătrâni, printre altele).
1. Recunoaște.
Recunoaște emoția, fii capabil să o discerni în vacarmul vocilor interioare, lasă să o simți, numește-o.
Recunoaște ce simți, ce trăiești, fară judecată, critică, comparație, etichete.
Onoreza mesagerul, percepe mesajul.
Pare simplu. In realitate ai nevoie să iți acorzi un timp pentru a recunoaște. Uneori poate fi foarte inconfortabil să stai cu senzațiile, gândurile, emoțiile momentului. Obișnuiți să trăim în cap, e greu să stăm cu furia, mâhnirea, ruminarea, tristețea, frica care circula prin toate celulele corpului nostru. Ca să nu mai zic de regrete.
Poate fi dificil să coborâm din cap în corp și să rămânem acolo. E greu să stai acolo, să recunoști ce se întâmplă în lumea ta interioară, în familia ta interioară.
Numește ce simți, vorbește-ți tie încet, sau împărtășește unei persoane de încredere. Sau scrie pe scurt, concis.
Respiră, fă-i loc situației în care te găsești!
Când ești capabil să numești ceea ce te traversează, ești capabil să vii în întâmpinarea situației respective, să primești, să îmbrățișezi partea din tine care se exprimă prin emoția dificilă.
Poți să spui că e acceptarea a ceea ce este, sau poți să-ți spui că ai reușit să rămâi centrat, solid precum o stancă, neamalgamat cu părțile stimulate și plin de compasiune pentru partea care suferă. Ești acolo pentru ea.
Să recunoști înseamnă să iți aduci aminte:
• că ești uman, că schimbarea este inevitabilă, că face parte din viața asta. Că ne vom confrunta cu momente în care vom fi destabilizați, stresați, descentrați, anxioși.
• schimbarea ne include pe toți.
• după ploaie vine soare, după noapte vine zi.
• că dispui de toate resursele de care ai nevoie. Ele sunt în interiorul tău, bine ascunse. Când te autorizezi să fii vulnerabil, calitatea de care ai nevoie se face simțită. Vine la pachet cu slăbiciunea/vulnerabilitatea experimentată.
Poți să-ți pui mâinile în zona inimii; respiră acolo, cu ceea ce este.
Spune-ți «recunosc, acest moment e dificil, inconfortabil pentru mine».
Stresul face parte din viața tuturor oamenilor. Chiar în acest moment există undeva în lume alți semeni care trăiesc același sentiment ca și tine. În barcă nu ești singur.
Remarcă cum se schimbă felul în care te uiți la experiența ta.
Recunoaște că ceea ce traversezi e pasager. Tranzitoriu.
Totul e chemat într-o zi la schimbare.
Dă timp timpului!
2. Relativizează.
Ia distanță. Fă un pas în spate, de o parte, o fantă, orice e necesar.
Relativizarea calmează sistemul nervos. Permite să vezi schimbarea într-un context larg, să scoți nasul din ghidon.
Imaginează-ți semnificația și impactul pe care schimbarea îl va avea asupra vieții tale pe termen lung, rămânând deschis la faptul că încă nu știi totul.
Inconvenientele pe care le vezi pe termen scurt nu sunt permanente!
Amintește-ți ce este constant, stabil în existența ta.
Caută elementele pozitive din schimbrea ta: poate e vorba de a învață ceva, sau poate te reconstruiești pe alte baze, sau ai de practicat iertarea, sau de spart un tipar comportamental, de căutat bucuria acolo unde este, de schimbat un stil de viață care nu iți mai corespunde, s.a.m.d.
Relativizarea vine cu răbdare. Răbdare cu sine și cu ceilalți.
Te ajuta să distingi ce este urgent, ce este important și ce poate aștepta.
Și nu în ultimul rand, încet, încet, faci pace cu ceea ce este și cu ceea ce nu este.
3. Respiră.
Pierduți în cap, reciclând aceleași gânduri, amestecați cu emoțiile care ne traversează, respirația este scurtă și sacadată, abdomenul nu se mișcă. Energia se blochează. Pierdem contactul cu realitatea, pierdem contactul cu respirația. Pierdem contactul cu viața însăși.
Pierdem contactul cu noi înșine.
Respirând conștient devenim capabili să recunoaștem ce trăim, să relativizam apoi.
Respirația diminuează anxietatea, pacifică senzațiile de frica, de nervozitate, în fața schimbării.
Respirația e cea care însoțește emoția, o ajută să circule și o ajuta să plece.
Inspira profund, expiră pe sunetul «Ha ……………. » lăsând să plece oboseala, frica, nervozitatea. Lasă-te să simți respirația, realizează unde o simți cel mai puternic, simte aerul.
Dacă ești viu e pentru că poți să respiri …
Și dacă respiri conștient, începi să relativizezi.
În contact cu respirația, aterizezi în prezent.
Mai intim și mai profund decât prin respirație, nu stiu cum ai putea fi în conexiune cu viața ta. Ea se desfășoară chiar acum, nu în trecut, nu în viitor.
4. Lumea noastră interioară este o lume reală. Părțile noastre nu sunt fructul imaginației sau metafore. Sunt mici ființe care există în familia interioară și influențează considerabil cum ne simțim, cum trăim și cum ne conducem prin viață.
(să citești aici despre IFS te poate ajuta să înțelegi mai bine la ce mă refer)
Dacă nu le luăm în serios, poate fi extrem dificil să ne ocupam locul în lume, să ne respectăm, să ne acordăm valoare, să fim autentici, să credem în ceva mai mare decât noi, să păstram o inimă deschisă (cu riscul că poate fi rănită) și să facem ce avem de făcut în sensul împlinirii.
Dacă nu le luăm în serios, nu vom fi niciodată un părinte competent pentru ele.
Cât timp există părți din tine care nu subscriu complet schimbării, ele vor sabota toate rezoluțiile tale sănătoase. Să le întâlnești, să le cunoști, să le asculți povestea și fricile este urgent. Să le câștigi încrederea este vital. Să le ajuți să descarce povara, sau să umpli vidul interior, să renunțe la rolul extrem, este esențial.
Asta facem în terapia IFS.
Schimbarea nu va fi durabilă cât timp nu iți identifici convingerile profunde care te limitează. Acestea aparțin parților exilate din noi. Înțepenite undeva în timp. La acele părți vulnerabile nu ajungem oricum. Avem să ne împrietenim mai întai cu protectorii ei (manageri/gardieni, pompieri) și să le câștigam încrederea.
Dacă vrei să declanșezi o schimbare și să fie durabila, până când înveți să te acompaniezi singur, iți las adresa mea: danielajula@madezvat.ro
5. Și acum, nu cumva să crezi că m-am schimbat de tot, «iți fredonez melodia mea preferată»:
Încă nu practici relaxarea care încarcă bateria de viață? Suna-mă, ți-o fac cadou, numai să începi și să te tii de ea. Am avut mărturisiri zilele trecute de la două persoane care nu mai practică decât nivelul 4 ! «Prietenii stiu de ce».
În completare la cele 5 chei cu care eu fac față schimbării și sper să iți folosescă și tie, vreau să-ți mai spun ceva. Consider că noi creștem prin experiențe și cunoaștere.
Există două teorii care mi-au marcat parcursul până acum. Două teorii, nu terapii.
Prima este teoria atașamentului.
A doua este teoria polivagală.
Ambele te ajută să te cunoști, să te înțelegi mai bine, să ai claritate. Ambele iți arată unde ești, ce ai de făcut, unde te poți descurca singur și unde e de dorit să fii acompaniat. Iar pentru un terapeut, ambele sunt esențiale în practica lui. În următoarele articole o să-mi fac bucuria de a-ți vorbi despre ele.
Până atunci, spor la practică, un pas o dată. Constant!
Mulțumesc că mă citești. Mulțumesc celor care au continuat să vină pe site chiar dacă a fost liniște atâta timp.
Împarte cu alții, poate inspirăm pe cineva!