Multi oameni s-au angajat deja pe un drum spiritual (mentionez ca spiritual nu e legat in nici o forma de o religie). Fiecare cu aspiratiile lui. Poate faceti parte dintre ei, poate v-ati angajat de multa vreme pe o astfel de cale, poate de curand, poate e doar o idee. Ceea ce observ e ca viata de zi cu zi ramane o provocare pentru marea majoritate. Ca e greu de transpus in cotidian invatatura in care ne-am angajat. La nivel de teorie e ok, dar ce fac aici-acum, cand ma doare?
In astfel de situatii putem avea diferite strategii. Una din ele, raspandita, este sa accentuez practica, ma agat de ritualuri, incepe sa ma obsedeze ideea „trezirii”- ceea ce duce la o fuga de realitate.
E complet eronat. In aceasta miscare continua a vietii, da, e important sa trec dincolo de personalitatea mea pentru a ma apropia de cel indivizibil din mine. Dar fac asta pentru a reveni in viata de zi! In cotidianul meu sa pot sa gust din plin cum sunt unic si valoros, printre ceilalti si impreuna cu ei.
Un „Eu” (intelegeti prin Eu -personalitatea, sau ego, sau aspecte din mine in suferinta) care sufera va atrage tot timpul atentia asupra lui. Intensitatea emotionala a ranilor trecutului, ranile nevindecate, preiau tot controlul.
Putem cu totii sa visam la o trezire spirituala in genul Byron Katie care, in plina suferinta, a fost catapultata in acest „Plan din spate” unde Eu cel ce sufera devine o amintire. Doar ca cei mai multi dintre noi urmam o trezire spirituala progresiva …
Anthony de Mello spunea ca inainte de Trezire era depresiv. Dupa Trezire, depresia era acolo dar el nu s-a mai identificat cu depresia sa. Fara identificare nu mai era suferinta.
Mesajul meu este urmatorul: nu pot sa traiesc asteptand sa cada Gratia peste mine si sa devin Trezit spiritual intr-o zi …Iar sansele ca ziua aceea sa nu vina niciodata sunt mari. Nu ma pot baza pe faptul ca daca s-a intamplat la 1, sau 2, sau 10 oameni, urmez si eu intr-o zi.
Deci am de facut o alegere: aleg sa raman prizonierul ranilor nevindecate sau aleg sa le vindec si sa traiesc la un alt nivel de constienta. In care ma situez intr-un raport de libertate fata de personalitatea mea, fata de cei din jurul meu, fata de evenimente.
Aici se intalneste terapia si drumul spiritual. Nu va fortati sa avansati in drumul spiritual crezand ca veti rezolva ranile trecutului. Mergeti cu incredere si va intalniti acolo unde doare cel mai tare! Faceti singuri ce puteti, sau faceti apel la un terapeut, daca va simtiti debordati. Invatati despre conditionari, despre valorile si modelele pe care v-ati construit interior, despre cum functioneaza creierul, despre cum sa aveti grija de corpul fizic – inainte de orice. Cand corpul fizic e dezorganizat, cand nu exista armonie in celule, organe, tesuturi, in lichidele din corp, toate celelalte corpuri (energetic, emotional, mental, spiritual) sunt in dezechilibru.
Cititi, informati-va, luati ce rezoneaza in voi si mai ales, aplicati, practicati ceea ce va da putere.
Cautati informatii pentru corpul mental (vrem cu totii sa intelegem „de ce”…) dar atentie! cand riscati doar sa acumulati cunostinte, nu mai sunteti pe drumul vindecarii. Vindecarea adevarata, eliberarea, are loc emotional. Invatati sa renuntati la a avea toate raspunsurile.
Faceti in fiecare zi, cel mai mic pas posibil (aici poti sa descarci materialul) in directia pe care v-ati stabilit-o!