Tu ce alegi dimineața?

În fiecare dimineață când Dalai Lama se trezește, își începe practicile matinale cu o rugăciune de Shantideva:

“Să pot să fiu un apărător al celor ce au nevoie de protecție; un ghid pentru cei ce sunt pe drum; o barcă, o pluta, un pod, pentru cei ce traversează o catastrofă; să fiu o lampa aprinsă în obscuritate; un loc de repaus pentru cei obosiți și un medicament vindecător pentru cei bolnavi. Cât timp Cerul și Pământul vor dura, să pot să ajut ca toți oamenii să se trezească.”

Este maniera în care Dalai Lama afirmă direcția vieții și a inimii sale, înainte de a-și începe ziua. Prin acesta mică și puternică rugăciune transmite compasiunea și iubirea sa pentru noi, toți oamenii.

Cu toții avem nevoie de o busolă solidă, fiabilă, pentru a ne defini direcția și felul în care să traversăm apele agitate. Momentele dificile sunt traversate mai ușor dacă avem un mijloc de a ne ghida. Cum să ne definim direcția bărcii când nu vedem clar portul spre care vrem să navigăm? Și cum să navigăm în ape agitate când suntem copleșiți de emoții?

Există în noi un Înțelept, care are încredere, e calm, plin de compasiune, are claritate, e în legătură cu toate aspectele noastre interioare, e generos, creativ, demn și curajos.  Indiferent de circumstanțe! În tradiția budistă, cel ce se consacră spriritului curajului și al compasiunii este numit bodhisattva. Bodhi înseamnă trezit, sattva inseanma a fi. Un bodhisattva este cineva angajat în trezirea inimii în fiecare dintre noi. Un bodhisattva este angajat în compasiune, angajat să facă să se cunoască frumusețea și bunătatea fiecăruia dintre noi. Nu pentru că e mai bine să trăiești astfel, pentru că știe că e singură manieră de a fi viu din plin, trezit, prezent.

Putem să trăim cele mai înalte intenții în nenumărate feluri. Prin acte dintre cele mai mărețe până la cele mici, dar critice!  Oricare e calea, decizia e aceeași: încetez să supraviețuiesc, încep să trăiesc!

Indiferent în ce situație ne găsim, putem să ne calăm busola la cele mai înalte intenții, în momentul prezent.

Ni se întâmplă să fim complet copleșiți. Am pierdut pe cineva drag, sau ne simțim pierduți, uneori tot ce putem face este să respirăm conștient și blând, să respirăm cu durerea ,angoasa, știind că acest gest simplu reinitializeaza busola inimii. Cu fiecare respirație simplă și conștientă ne întoarcem la compasiune și ne amintim că suntem mai mult decât frica sau confuzia.

Avem libertatea de a recalibra busola inimii la cele mai înalte intenții. De a oferi ce e mai bun în noi, în orice circumstanțe. În fond, două lucruri pot fi alese în orice împrejurare: a fi prezent și a iubi.

Uneori situația se ameliorează imediat. Uneori trebuie să ținem aprinsă lampa speranței și compasiunii pentru noi înșine și pentru ceilalți. Având încredere în cea mai înalta intenție pe care am trimis-o în univers. Intuiția și inima ne vor ghida și vor lumina drumul nostru.

Inspirată din “A Lamp în Darkness” de Jack Kornfield, text adaptat

Citeste, reciteste, simte! Si spune-mi parerea ta. Multumesc.

Adăugare comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *