Vechiul, obișnuitul, călduțul și durerosul meu stil de viață

“Intotdeuna am fost așa!”

“De multa vreme am dificultatea asta.”

“De ce continui să trăiesc cu banda asta lipită de ochi?”

“Ce să fac? La ce bun?”

Pentru că nu mai merge! Nu ne schimbăm când totul e roz și viața surâde în toate colțurile. Nu ne schimbăm și nu simțim apelul schimbării când suntem bine în pielea noastră și destinși pe drumul nostru. Când căutam răspunsuri noi, e deja semnul că ceva e blocat și o schimbare e necesară.

Cheia este să o facem în momentul potrivit, fiecare cu ora lui. Apelul schimbării durabile e auzit abia în momentul potrivit. Când experimentăm durere, știm că momentul a venit; suntem dispuși să testăm altceva, pentru a diminua suferința. Când experimentăm prin curiozitate, pentru că ne-am deschis orizontul, se poate ca motivația să nu rămână constantă. Pentru unii dintre noi, curiozitatea nu are aceeași eficiență ca și durerea (în sens larg).

Dacă pentru tine nu a venit încă timpul să te dezveți (pentru că în fond, schimbare înseamnă decondiționare, dezvățare), fii conștient/conștientă de asta și fă ce e de făcut: iubește-te exact așa cum ești. Daca simți că a venit acest timp, realizează că poate va fi dureros; durerile facerii sunt cumplite în unele situații. De ce doare, ce doare? Doare să înveți lucruri noi și să le pui în practică, doare să fii în necunoscut, doare să te îngrijorezi că nu vei reuși, doare chiar să te desparți de obiceiuri nocive.

Momentul propice pentru schimbarea decisivă, majoră, e unul foarte personal. Ceea ce e sigur, e că ne schimbăm în parmanență și că un nou instrument, de care am avea nevoie, își arată fața, utilitatea, când momentul e potrivit pentru fiecare în parte.

Poate ai impresia că ești blocat/blocată. De mai multă sau mai putină vreme. Vrei să faci schimbări, te simți pregătit/pregătită și totuși, nimic nu se întâmplă. Te descurajezi și iți continui vechile obiceiuri, vechiul, obișnuitul, călduțul și durerosul stil de viață. Sentimente de eșec și neîncredere se consolidează.

Schimbarea e inevitabilă, te schimbi, stai liniștit/liniștită! Ceea ce nu știi e cum se întâmplă în globalitatea ei și când o să simți că s-a declanșat. Între momentul în care apeși un buton și momentul în care aparatul demarează, există un timp de așteptare. Acest timp de așteptare este propriu fiecăruia dintre noi!

Când ești blocat și nu înțelegi de ce, cel mai bun lucru pe care poți să-l faci este să te accepți complet, profund. Să te antrenezi în acesta postură nouă. Ești blocat/blocată? Ești blocat/blocată. Ești furios/furioasă? Ești furios/furioasă. S.a.m.d. .

Acesta noua poziționare nu este ușoară dar merge! Paradoxal, ceva se va pune în mișcare.

Evită să iți reproșezi că a durat atât de mult. Cine spune că nu trebuie să fii exact așa cum ești? De unde vine ideea asta? Cine ți-a spus când erai mic să fii exact așa cum ești, adică exact așa cum ești traversat de viață? Trist/tristă uneori, bucuros/bucuroasă altă dată, îngrijorat/îngrijorată, fară încredere, binevoitor/binevoitoare, etc. Nimeni nu ne-a spus, pentru că nici cei din jurul nostru nu trăiau așa.

De acolo ni se trage acest “nu ar trebui să …” atât de violent. “Nu ar trebui să simt ceea ce simt”, cu alte cuvinte. Îi vezi absurditatea, în momentul ăsta, când citești?

Deci destinde-te, nu ești la concurs, nu ești cu nimeni în competiție și nici nu-ți este amenințată fizic viața.

Nu contează viteza cu care te dezveți pentru că nimeni nu poate măsura iubirea pe care tu ți-o porți ție! Ești unde ești. Nu deții controlul calendarului schimbării, poți doar să intri în prietenie cu tine. Acceptă ritmul schimbării, se operează pe măsură ce acceptarea radicală a ființei tale prinde rădăcini puternice.